Plute-am prin valuri înspumate
Rătăcitor, nemângâiat,
În fiinţa mea era tot noapte
Şi suferinţa m-a brăzdat!

În duhul meu simţeam durerea,
Şi n-aveam cui s-o împărtăşesc...
Dar într-o zi veni Iubirea
Cu glasul sfânt dumnezeiesc!

Şi m-am simţit luat pe aripi
Purtat din văi prin slăvi divine,
Scăpat de orice crude valuri
Care voiau să mă sfărâme!

Nu a putut să-mi creadă fiinţa
Cum, o ţărână frământată!
Să aibă-n ea din cer speranţa
Căci va fi-n ţara minunată!

Dar Dumnezeu ce-a spus, se face,
Căci El este Atotputernic
De şi sunt doar o carapace!
Prin El în duh eu sunt puternic!

Căci mă-ntăreşte zi de zi,
Şi-mi dă speranţe noi de viaţă,
Chiar de pământul va pieri!
Eu voi trăi, căci am credinţă...

Sunt multe încercări ce-apasă
Oameni-n vremea de acum
E un semnal, ce ni se lasă,
Din noapte noi să ne trezim!

Să nu mai fim legaţi de glie
Căci ea împarte amăgire,
Să ne legăm de veşnicie
Acolo va fi fericire!

Şi vom uita de tot necazul
De suferinţă, de încercări,
În clipa când va veni Domnul,
Noi vom pluti spre alte zări,

Dar până-atunci mai rabdă-o clipă
Căci se va termina-ncurând
Şi pe al cerului aripă
Noi vom pleca de-aici cântând!...

24.06.2009gl