De va dispare cerul şi pământul
Glasul Acelui care la-ntocmit,
Eu voi trăi, aşa-mi spune cuvântul
Căci sunt răscumpărat şi mântuit!

De se vor face tot ce are viaţă
Într-un gheţar cu sloi din diamante,
În mine creşte-o tainică speranţă
Căci voi trăi o viaţă fără moarte.

De vor cădea şi stelele în mare
Iar viaţa-n ape se va termina,
Cât timp va fi şi Domnul pe cărare
Nimic nu va atinge finţa mea!

De munţii vor fi prefăcuţi ţărână
Sub flacăra cuptorului ce-i arde,
Atâta timp cât Tu mă ţii de mână
Mă voi urca pe-al cerului arcade!

De vor veni şuvoaiele de apă
Iar barca mea va fi cuprinsă-n ele
Eu ştiu că braţul Tău e ce mă scapă
Cu Tine am să ies din valuri grele,

De vor veni veşti multe de războaie
Iar cei din jurul meu vor tremura,
Credinţa mea nicicând nu se îndoaie!
Cu Tine Doamne eu voi triumfa!

Noi ştim că-naintăm cu paşi grăbiţi
Spre un sfârşit al vieţi omeneşti,
Creştinilor: -Suntem noi pregătiţi?
Putea-vom fi în slăvile cereşti?

Veniţi să ne oprim din alergare
Să ne-ntrebăm cum stăm cu pocăinţa
De se va auzi a Lui strigare
Ne va putea lua de-aici credinţa?

Căci încurând î-L vom vedea-n văzduh
Pe Cel care a spus că o să vină,
Ne-om contopi cu El atunci în duh
Şi vom zbura spre tainica grădină!

23.06.2009gl