-Tata, da-mi partea de avere ,

Sa-mi petrec viata dupa a mea vrere,

Acolo voi fi liber de rusine,

Sa traiesc tineretea in locuri straine.



Si ducand o viata de petreceri,

Cu-ai sai prieteni, risipind averi,

A ramas singur si sarac, fiul cel bogat,

Ce de la tatal sau, in belsug a plecat.



Dar, vai... foametea-l loveste adanc,

Ca un vant patrunzator in sufletu-i plangand.

- Sa nu mor voi intra in slujba unui om,

La porcii lui, sa-i fiu rob.



Ce-ajunse fiul iubit d-altadata?

Flamand si gol, fara nimic din viata de odinioara.

Legandu-si gandul de tatal sau, cu recunoasterea acelui pacat,

Pleca la drum sperand sa ajunga macar argat.



Intors in saracie la tatal sau,

Fiul recunoscu pacatul ce-l facu.

Ruga cu lacrimi sa fie facut argat,

Gandind, ca dreptul de fiu l-a pierdut cand a plecat.



Insa dragostea-i o mare fara sfarsit,

Tatal a sarutat cu atat dor pe fiul regasit.

-O, vino fiul meu la pieptul meu sa fii,

Te astept d-atatia ani la mine sa revii.



-Cand petreceai cu-al lumii desfrau ,

Credeai ca acolo mierea va curge ca un rau.

Dar, vezi ceasul vremii s-a intors cu rau

Caci gandul meu, te-ajuns cand erai in zdrente si noroi.



-Cand te-am zarit flamand si gol,

Inima mea s-a induiosat de dor.

Te stiam mort dar acum esti viu.

Astazi esti cu adevarat al meu fiu.



-Primeste haina scumpa a neprihanirii

Si inelul legamantului ca semn al iubirii.

O, vino dragul meu, eu te primesc cu har,

Dragostea mea nu are niciun hotar.