STRIGĂTUL IERTĂRII


Prin marile tăceri ale luptei seculare,
Răzbate viaţa pe-ale infinitului hotare.
Şi strigătul iertării ce-a coborât de sus,
Dă glas tăcerii, în taină, vorbind de Isus.

Cerul deschis stă de veacuri, în aşteptare,
Să intre omul sub harul de îndurare.
Cascada iubirii curge din cruce la vale,
Croind adevărului veşnic, sfântă cale.

Omul şi azi e aşteptat, ca să vină,
La cruce, să fie spălat de orice vină.
Strigătul iertării revarsă iubirea deplin,
Să scoată omul de sub al păcatului venin.

Pune-ţi speranţa în Isus, strigă după iertare,
Poate-i ultima zi... când poţi cere îndurare.
Azi, dă năvală în Împărăţia Domnului,
Pătrunde cu credinţă sub puterea harului.

Strigătul iertării prinde glasul dorinţei,
După credinţa ce poartă paşii pocăinţei.
Iertarea, darul suprem al Celui Veşnic,
Aprinde jarul sfinţirii din al iubirii sfeşnic.

Te spală în sânge sfânt de orice vină.
Şi umple inima ta cu dragoste divină.
Din lumina ce se revarsă din Isus,
Îţi arată calea... ce te duce-în cer sus.
AMIN