Sfântul Cuvânt la noi poposise (Ioan 1.14)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Sfântul Cuvânt la noi poposise; (Ioan 1.14)
Din cer primit-am Mântuitor. (Luca 2.11)
Muri pe cruce şi-n cer se-ntoarse, (Ioan 13.3; 16.28)
Ca să ne fie mijlocitor. (1 Tim. 2.5)

R: Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri (Apoc. 1.13-20)
Ne pregăteşte un alb veşmânt, (Apoc. 3.4-5; 6.11; 7.9,14)
Şi o cetate de giuvaeruri, (Apoc. 21.2,10-21)
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ! (Apoc. 2.11; 21.1)

Să Îl poftim în inima noastră, (Ef. 3.17)
Căci El doreşte să fie-n noi! (Apoc. 3.20)
Şi să-I slăvim fiinţa măiastră, (Apoc. 5.12-13)
În care suntem câte-un altoi! (Ioan 15.1-2,5)

Să ne sfinţim a noastră umblare! (1 Petru 1.15)
Cu El în inimi, noi să trăim! (Gal. 4.6)
Să-I dăm, tot timpul, Lui ascultare, (Matei 7.24-25)
Dovedind astfel că Îl iubim! (Ioan 14.15,21, 24)