Dialoguri sfinte
de Octavian Sarb

Cand primesc a Ta iubire,
Ma eliberez indat`.
Apoi, vin cu multumire,
Sa ma-nchin adanc, curat.

-Ce s-a intamplat `nainte?
Cum am fost incatusat?
Cand nu am luat aminte?
Cine oare m-a-nselat?

-Dragul meu, imi spui in soapta,
Iata ce, in lume-i dat,
Firea ta in Iad te poarta,
Doar prin Mine esti salvat.

Renunta la a tale drepturi,
Si lasa-te dezonorat,
Nu te mai lansa in certuri,
Prin care sa ajungi legat.

Doar Eu dezleg, pe veci, de ura,
De razbunare si pacat,
De lacomie si minciuna,
De tot ce-i rau si necurat.

Astazi esti cu Mine-n Rai,
Prin credinta, neancetat,
Firea ta pe cruce-o ai,
Sufletul e cel `naltat!