Tensiune

Noaptea, sforile-si intinde, peste adancul plin de stele,
Clipele se duc in murmur sau raman un timp cu ele.
Numai oglindirea zace peste a apelor sclipire,
Ca o boare de racoare ce se lasa in simtire.

Si atat de-adanc se face in tacerea asternuta
Ca nici pasarea maiastra nu mai canta abatuta.
E o vreme cand amurgul isi incepea adormirea,
Un rastimp de noapte tace si apoi vine trezirea.

Nu se lasa in privire ochilor nimica vrednic,
Decat umbra prevazuta de un Chip inalt cucernic.
Nici o stare de miscare,nici un zgomot de facut
Era doar o incordare ca si ata de cusut.

Trebuia sa ia comanda Cel ce stia ce urmeaza,
Dar parca nu se clinteste si nu se ingrjoreaza.
Ca ce avea sa se intample era mai deosebit,
De aceia nu grabeste sa se faca auzit.

Tot vibra in atmosfera in tacerea asternuta
Dar nu era hotarat un semnal de a fi trezita.
Auzind susurul dulce al pasului neprefacut,
Te intrebi ce o sa vie cand tensiunea a trecut?

Asa va veni Mesia la ceasul neasteptat,
Toata lumea e-ncordata ca si ata neancetat.
Fac la planuri si le duc fara a se mai gandi
Ce va fi in accea zi, cand Isus va reveni.

AMIN