Când arşiţa usucă pământul
Nici bobul de grâu nu mai creşte!
Dar ploaie-i deschide veşmântul
Şi viaţa din nou se zăreşte!
Un spic a adus multă roadă
Plăcere făcând la Stăpân.
Dar inima ta nu tresaltă
Când Domnu-ţi apare în drum?
Îţi poate vedea El iubirea
Şi dragostea pentru orfan?
Se vede în tine jertfirea?
La văduvă, dat-ai un ban?
Munceşti pe ogorul credinţei
Slujeşti devotat pentru Domnul?
Ori doar e un val al voinţei,
Şi-acesta se duce cu norul?
În tine deschis-ai izvorul
Să curgă din apa curată,
Ca bobul plantat să-şi ia zborul
S-aducă şi el multă roadă?
Sau stai obosit sub perdeaua
Credinţei că eşti penegrin?
Ai grijă căci vine nuiaua
Şi-atunci vei bea numai pelin!
Deschis-ai zăvorul iubirii
Să-mparţi cu acei nevoiaşi
Lăsat-ai tu poftele firii
Vorbit-ai cu cei pătimaşi?
I-ai spus că există salvare
La omul ce zace-n păcat?
I-ai spus să privească în zare
Să-L vadă pe Cel preaînalt?
I-ai spus că există o Ţară
Cu străzi ca din aur curat
Şi-acolo nu-i iarnă ,ci vară;
Acolo-i Hristos Împărat!
Acolo e vara eternă
Cu flori şi mirezme cereşti,
Acolo e veşnic lumină
Se aud doar cântări îngereşti!
Acolo-i iubirea cea sfântă
E Ţara cu străzi de iaspis
Acolo o inimă blândă,
Trăi-va în ţara de vis!...
Sub razele calde de soare
Voi sta eu scutit de Hristos,
Acolo, iubirea nu moare
Ci veşnic voi fi bucuros!
O, vino la Domnul străine,
Predă-ţi astăzi viaţa lui Isus.
Mai este un loc pentru tine
Acolo, în Ţara de sus.
7/20/2009gl