Am intors capul sa-mi privesc urmele
lasate adanc in nisipul fierbinte,
si pentru ca stiam ca vin atatea valuri
si le vor sterge,
m-am aplecat sa le ocrotesc cu palmele:
si-am inceput a plange!
De ce?Pentru ce.??..
dar valul m-a lasat fara cuvinte!
A trecut peste mainile mele,
peste trupul meu,ucigator de rece!
M-a udat,m-a ranit!
Am asteptat sa se retraga
sa vad cea mai ramas.
Cu teama,cu speranta,cu dor
am privit in zare,si mi-am spus:
Daca nu mai sunt vreau sa mor!
Ce rost are viata fara "urme"?!
Pana si melcul lasa o dara
ce greu se sterge!!
Ce rost are viata,daca-i amara,
iar timpul si valul te frange?!
De ce?Pentru ce?...
Asa ma intrebam pe plaja rece.
Am luat palmele si-am privit,
cu teama,cu speranta,cu dor!
Ochii-mi erau plini de lacrimi si nor
Si-am ramas uimita!
Acolo pe nisip in loc de urma
era o cruce,un om!
Oare este adevarat sau visez?
Printre lacrimi vedeam cum sangele-i curge,
cum ochii senini ma priveau,
cum inima-i plange!
Mi-a soptit numele si mi-a spus:
"Priveste spre cer si spune-mi ce vezi?"
Cu ochii tremuranzi
aplecata-n genunchi
ma intorc si privesc,
si la urma soptesc:
Un soare ce sta gata sa apuna,
si-un pic mai departe de el
o raza de luna.
"Deci soarele apune!
Haide spune-mi,maine nu v-a rasarii din nou?
Nu conteaza ca urmele s-au dus,
ridica-te si mergi,ele vin dupa tine!
Unde te vei duce,te vor urma
pentru ca Eu sunt scutul tau:
Eu veghez!
Asa cum ai pus palmele peste urma ta
dorind s-o ocrotesti,
asa m-am pus Eu totul pentru tine!
Priveste la semnele lasate de cuie!
In loc de valul marii,
am indurat insulte,si bice,si blesteme:
deci te rog nu te teme!
Soarele a intrat in pamint?
Valurile s-au ridicat spumegand?
Intunericul te-a acoperit?
Ti-e frica?
Maine este o noua zi,
te ridica si mergi acasa:
EU voi fi cu tine.!