ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ

Veniţi să spunem adevărul
Despre ce se mai întâmplă
Recunoaşte-vom cu toţi:
Situaţia nu-i simplă
Creştinismul e-ntr-o fază
Cum, poate, nu a mai fost
Foarte greu el se jertfeşte,
Foarte greu mai ţine post.

A intrat comoditatea
Printre noi; ne-a derutat
De citirea în Scriptură
Parcă ne-am cam săturat
Nu e timp de meditaţii,
Părtăşii cu fraţi, surori
Ne rugăm pe săptămână
Poate de vreo două ori.

Da, ne ducem l-Adunare
Dar „Amin” rostim mai rar
La sfârşit sunt comentarii
Că din nou nu a fost har
Cum să fie har când gândul
E cu totu-n altă parte,
Când nu recepţionăm
Ce e scris în sfânta Carte?

Timp ne facem pentru muncă,
Pentru pasiuni bizare
Pentru sport, pentru concedii,
Pentru o vizionare
Dar ne prinde nepăsarea
Când e vorba de slujire
Duhul lumii ne-a atins:
Vrem roade fără jertfire.

Cum e-acum şi cum a fost
Când a început credinţa?
Azi avem organizare
Dar ne-atacă neputinţa
Vremurile-acelea bune
Când era foc în slujire
Rar le mai menţionăm
Le-avem doar în amintire...

Azi avem cor şi fanfară
Iar la NET suntem legaţi
Dar se pune întrebarea:
Cât suntem de devotaţi?
Cât ne doare că se pierd
Suflete-n întunecime?
Cât respingem din asaltul,
Crud, al oştilor străine?

Binecuvântări şi har?
Vrem într-o măsură mare
Vrem succes, prosperitate
Fără efort în lucrare
Unde-i zelul celor trei
Aruncaţi în foc să ardă?
Cum de am lăsat simţirea
Fără pază, fără gardă?

Unde-i sfânta îndrăzneală
Cu care-a plecat Avraam
Când a fost chemat să nască
Un popor cu Tatăl neam?
Unde e acea ardoare
Ce sălăşluia-n martiri?
Cât am fi de ataşaţi
De-ar fi astăzi prigoniri?

Cum e-ncrederea-ntre noi?
Se pare că-i erodată
E şubredă, e subţire
Prea uşor e clătinată
A pătruns suspiciunea
Cu al ei efect nociv
Care-ntunecă speranţa
Şi cerescul obiectiv.

Doctrine fundamentale
Ce formează temelia
Unui trai de legătură
Cu Duhul şi cu Mesia
Le plasăm pe locul trei
Sau, poate, pe locul şapte
Şi-atunci greu putem respinge
Ale pârâşului şoapte...

Ne prefacem că iertăm
(Suntem buni şi la teatru)
Dar rezerve mai avem,
Pentru fraţi, vreo trei sau patru
Dac-am fi la fel de buni
În a-L asculta pe Mire
Nu ne-ar copleşi mereu
Duhul de nemulţumire.

În spărtură nu ne place
Că acolo vin săgeţi
Şi acolo nu-s programe,
Întruniri şi frumuseţi
Şi de-aceea-s penetrate
Zidurile părtăşiei
Cu duhuri ce n-au nimic
Din lumea credincioşiei.

De ne place adevărul
Recunoaşte-vom deschis
C-am încetinit lucrarea
Şi mersul spre Paradis,
Că evlavia formală
Deseori o-mbrăţişăm
Şi de-aceea crucea vieţii
Cu mult murmur o purtăm.

Încotro te-ndrepţi acum
Creştinism ce-ai fost fierbinte?
Este trist că se-mplinesc
Ale Bibliei cuvinte
Ea ne spune că iubirea
Se va subţia nespus
Iar altarul rugăciunii
Foarte mult va fi redus...

În esenţa ta divină
A intrat şi praf din lume
Dar să nu uiţi niciodată
Cine poate să te-ndrume
Scutură-te de tot colbul
Ce ţi-a-nceţoşat privirea
Şi gândeşte-te profund
Ce înseamnă nemurirea,

Scutură-te de concepte
Venite când n-ai vegheat,
Lasă Duhul să lucreze
Şi-i vedea c-ai progresat
Uită-te des în Oglinda
Ce-ţi spune exact cum eşti
Ca să poţi sută la sută,
Astăzi, să te pocăieşti.

20 Iulie, 2009