Se cere

Se cere azi sa te unesti cu Domnul
Care vine si ne cerceteaza,
Cuprinzand ce-i mai frumos,din harul,
Eternei bucurii unde Isus lucreaza.

Si cand se lasa iar al indurarii dar de sus,
Si Duhul peste tot amprenta lui si-a pus,
Se-nalta inspre El mainile curate,
Asa cum fost-au ele, in randuri asezate.

Caci Creatorul nostru, care este Gradinarul,
Nimic nu lasa azi la voia intamplarii.
Si tot mereu coboara si aduce harul,
Ce vine ca si roua in clipa desteptarii.

Dar cum rasar, incet, de sub pamant tacute,
Acele buruieni, pe cale asternute,
Cu reci fiori de umbre ce-n juru-i stau gramada,
Sa-mpiedece gradina frumoasa sa se vada?

De aceeia Domnul Isus, plin de-grijorare anume,
Isi intinde mana sfanta, sa le smulga ni se spune.
Sa nu mai napadeasca gradina minunata,
Si trista ca sa fie fata ei inmiresmata.

Ma ieri stateai si tu, o floare semanata,
Prin mila Celui Sfant, aici candva plantata.
Odata Gradinarul, prea iscusit te puse,
Si te-a facut frumos si sa rodesti El vruse.

Si-apoi se cobora, de sus peste gradina,
O pace cu farame de har si de lumina.
Ce au avut un scop sa fi mereu mai bun,
Si lauda si slujirea sa mearga pe-al tau drum.

Iti mai aduci aminte? Ca nu era nimic,
Atunci sa te desparta de dragostea dintai,
Sa iesi din raza Lui ce se prezenta,
Prin Duhul Celui Sfant ce l-ai avut candva.

Si minunat a fost umpland gradina toata,
Si florile ca tine se adunau de zor
Cu pacea Lui in suflet adesea presarata,
Cu lacrimi asternute in rugaciuni de dor.

Al nostru Creator facea atunci lucrarea,
Si fiecare zi a fost mereu altfel,
Si ierburile-amare ce stapaneau cararea,
El le-a indepartat cu atata sarg si zel.

Dar tu n-ai stat acolo unde te asezase,
De la-nceput sa fi si sa te pregatesti,
Si te-ai intors apoi, spre-a lumii falduri roase,
Ce-ti atrageau privirea si sa il uiti pe El.

Si-a reusit in fine, sa-ti faca alte gene,
Sa nu mai plangi la haru-I din ceruri coborat,
Nici sa privesti-napoi, la Cel care te cheama,
Sa te intorci din cale, cu pasul hotarat.

II

Uita-te-n jur, cum stau fara de vlaga,
Atat de multi crestini ce cantaresc usor,
Ce nu mai lauda azi cuprinsi de har si slava,
Pe Dumnezeul sfant al nostru Creator.

Nu vezi ca se coboara sa vina-n cortul tau,
O pasare straina cu aripi de otel?
Ce te-a invins odata si cere dreptul sau,
Ca sa i te-nchini, sa nu mai crezi defel?

Te-a indepartat, cuprins de valurile lumii,
Sa nu mai simti de mult o lacrima pe gene.
De cata vreme oare? Cum de a putut,
Acel viclean sa vina de cer sa te dezlege?

Sa nu mai vezi in fata ce val se-nalta iute,
Si vine ca sa stearga si praf sa te alegi,
De toata alergarea ce-ti era atat de draga,
De ce o frate azi tu fugi spre lumea-ntreaga,

Si raul il culegi stiind ce ai facut,
Si treci in randul celor ce raiul au pierdut?
N-auzi cum azi rasuna din nou semnalul tras?
Ce este indurare dar putin a mai ramas?

Ca vine o mana care aduna cei cazuti,
Si fara sa se vada ca snopii stau tacuti?
Dar nu de ieri de azi, ai stat mereu pe tusa,
De cand tu faci cu drag, POPAS dincol- de usa.

Unde e lumea care in chip nerusinat,
Stia cu ce sa vina de te-a indepartat,
Stia ce sa aduca sa ofileasca floarea
Chiar apa daca are nu va simti racoarea.

Dar inca este har si bate ceasul jos,
Mai e INDURARE pentru omul PACATOS.
Cand se inchide usa ce sus e aratata,
Atunci un plans amarnic e vesnicia toata.


III


Pretul care este pus si pentru sufletul tau,
L-a platit Domnul Isus urcand calvarul acela greu.
Ca sa ai viata, o vesnicie chiar,
Si crezand in El, mantuirea-ti da in dar.

Sa vi dar nu crestin obisnuit cu toate
Ce nu-l misca Cuvantul nici harul cand strabate.
Cel care s-a jertfit, e Fiul lui Dumnezeu,
Si vrea sa vi la El sa primesti darul Sau.

Vrea sa te indemne sa te pocaiesti,
Ca mult nu se mai vede spre slavile ceresti,
Si se inchide drumul ce duce la Isus,
Pe unde sa pasesti ca s-ajungi acolo sus.

El azi te sfatuieste si-ti da al Sau Cuvant,
Si vrea cu Domnul sfant sa faci un legamant,
Dar astazi ti se cere sa fi un vegheator,
Sa nu mai poposesti la alte ape de izvor.

Si ti se mai spune sa intorci directia clar,
In sus sa fie ochii si inima pe-altar.

Credinta sa te-ndemne cand cineva-i pe pat,
Si-n post si rugaciune sa stai cu El la sfat.
Ca nu se va opri al indurarii har de sus,
Daca iti aduci aportul la slujba care ai de dus.

Daca ravna te aduna de la colturi de hotare,
Si te duce langa apa si te baga-n scaldatoare.
Azi mai poti sa te departi de pe paturile urii,
Sa nu stai nepesator, sa versi lacrima iubirii.

„Si cere de sus putere cand grabit va trebui,
Sa dai raul tot afara, ce pe tin” te-a ispiti.

Cel de sus mai da azi pretul pentru sufletul tau frate,
Cand se va inchide usa se gata atunci cu toate.

Si cu ce-ai ramas aici vei merge in fata Lui,
Unde vei fi judecat dupa voia Domnului.
Ca se-apropie Stapanul, Cel ce este Gradinarul,
Si ce floare esti El vede, cum iti vei fi pus stergarul.

Cum iei parte si la cina, de esti un invingator,
Sau de stai si te unesti cu cei rai clevetitori.
Arunca in spate astazi haina necredintei tale,
Cu ce te-ai obisnuit,ca-n curand Isus apare.

Cel ce este Vegheatorul, la noi inca zaboveste,
Dar incet, incet El trage,funia care se roteste
Si mai scurta e acuma printre a clipelor tacere,
Dar in inima-ti va spune,veghere si iar veghere.

Ca sa fi aceeia floare si a Lui Isus mireasa,
Trebuie sa te numesti, jos-aleasa, sus culeasa.
Mai ridica-te odata pana cand se zice gata,
Numai de tine depinde, vrei iadul sau vrei viata.

Si sa ai tu siguranta ca El sus te va primi,
Vino si te roaga-ntruna, pana Domnul va veni.
Si pentru altii te roaga, ca de toti ii pasa acum,
Si sa te opresti pe cale El nu mai vrea nicidecum.

Cere-l pe Domnul crestine nu sta azi comod la masa,
De Isus aproape stai si El te va duce acasa.
Dar sa strige glasul tau, osanale, aleluia,
Cand coboara Duhul Sfant si este prezent Mesia.

Cum vine sa se adape cine este insetat,
Asa sa astepti pe Domnul care va veni odat.
Cum primeste o mireasa pe-al sau mire adorat,
Asa sa privesti la cer cu dragoste ne-ncetat.

Cum se lupta sa castige premiul cel care alearga,
Asa sa te straduiesti de aici o viata-ntreaga.
Ca nu-i timp sa stai acasa si altii ca sa lucreze,
Vino si tu si te urca acolo pe metereze.

Unde tu esti o lumina se cere veghere intruna,
Ca dusmanul va lovi daca nu veghezi acuma.
Deci aminte sa luam, Domnul este mai aproape,
Cine vine, cine crede, cine lupta o sa scape.

Si scaparea e la Domnul, El va ridica odata,
Pe cel ce s-a pregatit,de aici viata toata.

AMIN