Ai mila Isuse, de-un biet păcătos
ce cade în genunchi cu suspine,
amarnic îşi plânge păcatul hidos
şi-şi cere iertare la Tine !

Umil şi smerit a venit din păcat,
povara pe umeri îi cade,
atinge-l cu mâna şi va fi vindecat,
că rana din suflet îl arde!

Inima-şi simte tăiată-n bucăţi,
iar sufletul parcă şi-l pierde,
ridică-l în pace şi nu-n judecăţi,
şi du-l la limanul cel verde !

Ştiu Tată, că nu izgoneşti,
pe-un fiu rătăcit în pustie,
cu braţele-ntinse, aştepţi să-l primeşti ,
ca iarăşi să-l pui peste-o mie.

Tu-i pui şi inelul, şi haina cea grea,
tai chiar şi viţelul cel mare,
astupi orice gură de vorba e rea,
şi-l faci peste toţi, cel mai mare !

Bucuros Te-ai jertfit pentru sufletul meu,
că eu sunt acel din pustie,
rătăcit între lupi, şi tot singur mereu,
amăgit de amara-mi prostie !

Iertare Îţi cer, Împărate divin,
şi putere să-mi dai mai departe
ca atunci când satana mă cheamă să vin,
să-i ţin piept cu-al Tău har, până la moarte !