ZIDITORUL MEU


Alungă Doamne, gândurile, ce nu duc la tine,
Risipește-mi grijile, ce sunt simplă-închipuire.
Să nu se rupă legătura mea cu cerul,
Luminează-mă Iisuse, risipește tot misterul.

De mă prinde nemulțumirea şi nu mai pot răbda...
Şi mă-împinge răzvrătirea, departe de Țara Ta,
Aminteşte-mi, că sunt lutul modelat prin al Tău har.
Ești singura mea salvare, jertfă Sfântă la Calvar.

Dacă-n luptă devin lașă şi vreau să dau înapoi,
Aminteşte-mi... cum pe cruce ai murit pentru noi.
Ziditorul meu iubit... viața mea e-n mâna Ta,
Ţine-mă în brațele Tale, nicicând nu Te depărta.

Lumea asta de nevoi, care ades ne-împovărează,
Şi în umbra ei... cu viclenie... satan lucrează,
Furișează răzvrătirea, semănând neascultare...
Ațâță focul ghenei... să ne ducă la pierzare.

Unirea cu Tine, Doamne, este poarta de salvare.
Căci credința dăinuiește, în bunătatea-Ţi mare.
Cu dragostea Ta divină... ce ne-a fost arătată,
Din calea mântuirii, nu vom rătăci niciodată.
Pune-n inimile noastre... iubire, Iubitule Ava,
Să Te preamărim... Ţi se cuvine toată slava.
Amin!