De ce atâtea lacrimi Doamne
au unii pe acest pământ?
Şi rătăcesc mereu prin lume
Fără ca să găsească-un scut!

Îi vezi cum eii străbat pământul
Departe ajungând de Tine?
De ce nu le trimiţi Cuvântul
Să le-amintească de-a Ta lume?

Mulţi au azi inima străpunsă
De o săgeată-al suferinţei,
Şi gem în fiinţa lor ascunsă
Aşteptând clipa biruinţei!

Alţii ajung cuprinşi de valuri
Şi li sau spulberat credinţa!
Pune-i o Doamne iar pe maluri
Şi resădeştele speranţa!

Dă-le speranţa veşniciei
Vindecă rănile ce-i dor,
Dă-le iar lacrima căinţei
Căci eii sunt din al Tău popor!

Tu şi lor le-ai promis o Ţară
Le-ai promis locul Tău ceresc
Nu-i lăsa Doamne de ocară
Ridică-i când eii rătăcesc

Dacă sunt reci în duhul lor
Căci deznădejdea i-au cuprins,
Coboară sfânt Mângâitor
Şi-aprinde focul ce s-a stins!

În suferinţa lor o Doamne
Când vezi căci au pierdut speranţa!
Vino ridică-i lângă Tine
Sădeşte-le în pept credinţa!

De ce atâtea lacrimi Doamne
Au unii din al Tău popor
Schimbă te rog a lor destine
Du-i iarăşi pe al Tău ogor

04.08.2009gl