Străjerule mai este mult din noapte?
Căci se-aud paşi Celui care vine,
Aud în timpul nopţii stranii şoapte
din întunericul ce aduce moarte,
Păzeşte-ne de şoaptele străine!

Străjerule mai este mult din noapte?
Căci ne e greu şi lupii stau la pândă,
Doresc să scap pe veci de a lor şoapte
Vreau să trăiesc viaţa fără moarte
Doresc iubirea Ta să ne cuprindă!

Străjerule mai este mult din noapte?
Fecioarele Te-aşteaptă suspinând,
Se termină uleiul pe-nserate
Şi le cuprinde frica cea de moarte
Ai milă Doamne de poporul sfânt

Străjerule mai este mult din noapte?
Se rătăcesc din cei aleşi de Tine,
Cuprinşi fiind aici de-al morţii şoapte
În lumea-ntunecată de păcate
Legaţi cu lanţuri, au ajuns de lume!

Au ancorele înfipte în pământ
Şi nu vor să dea drumul bărci lor,
Nu vor să creadă că sunt numai lut
Că vor dispare, și cel sărac și cel avut,
Tot ce se naşte este muritor!

Dezleagă-te o frate de pământ
Dă drumul ancorei adânc înfiptă!
Şi pregăteştete căci încurând
Îl vei vedea pe Domnul tău iubit,
El va fi-Acela ce-ţi va da avânt

Nu vrem să pierdem Doamne nemurirea
Nici locul pregătit în Paradis
Noi ştim că sus în cer e fericirea
Acolo nu ne mai conduce firea
Ci vom trăi cu Tine ca în vis!

30.06.2009gl