DRAGĂ ISUS

Istovită, îmi aplec fiinţa înaintea Ta,
În singurele momente pe care le doresc,
Atunci cand vin în faţa tronului Tău,
Şi las în urmă lumea cu tot vacarmul său.

Am ieşit din ea cuprinsă de iubire,
Să-ţi vorbesc de marea Ta-ndurare acum,
Şi să mă proştern la picioarele Tale,
Conştientă de prezenţa Ta, o Dumnezeule bun.

Mă uimeşte viaţa trăită pe aceste meleaguri,
Ea are la carmă un braţ de al Tău în marile valuri,
Şi cand se ridică furtuna să vină spre noi
Avem un scut puternic acuma,
Prin credinţa în Domnul Preasfant,
Ce face lucrarea întreagă şi potoleşte îndărădnicul vant.

De n-ai fi fost prezent cand eram un fir plăpand,
Ne-ar fi nimicit deodată sau poate că pe rand.
Dar Tu, CrPreaputernic Sfant şi Inţelept,

Ne-ai pus sub palma Ta să nu ne mai strivească
Nimic din ce aduce în viaţa pămantească,
Solul care este dat să-mplinească din porunci,
Cand Tu Doamne le vesteşti şi dai hotărari adanci.

De mult eu Te aşteptam ca să îmi atingi fiinţa,
Şi prin a mea rugăciune sus la Tine e dorinţa.
Tu o pune langă jertfa ce aduce alinare,
Că şti ce am vrut să spun Doamne prin a Ta-ndurare.

Vei împlini pe mai departe după planul voii Tale,
Cand te rog plangănd acuma în genunchi langă altare.
Intr-o dragoste curată inima mea înfloreşte,
În mănunchi de rugăciune ea cu Tine povesteşte.

Şi-ţi arată din suspinul sufletului însetat,
Sau o şoaptă dulce stinsă de un dor nealintat.
Dar de vezi că se opreşte şi bătaia încetinează,
Stai, aprinde-o cu focul de pe altar şi va fi brează,

Călăuză pentru toată viaţa pe acest pămant,
Ea te cere doar pe TineTată drag, o Domn Preasfant.
Luminează-mi dar cărarea, peste spini şi bolovani
Să pot să mă duc spre Tine cu dragoste de sărmani.

Să am inima aprinsă de al Tău Cuvant de sus
Căci ea strigă nencetat şi te cheamă azi Isus.
Şi te vrea din nou acuma să vii la noi în odaie,
Nu mă lăsa să m-aplec de va bate vant şi ploaie,

Să răsune glasul meu cand ma-nchin in miez de noapte
Să te strige Doamne Sfinte vin la noi şi mai împarte
Peste toţi cu mana blandă şi haina înmiresmată,
Cu mireasma veşniciei ce o vom primi o dată.

Tată drag iubit părinte spun aceste mici cuvinte
Din a inimii comoară, ce din piept îmi saltă afară,
Că doar Tu atent la toate vei pecetlui fiinţa
Celui care prin credinţă de cer leagă biruinţa.


Şi plăcută va fi viaţa de asculţi a mele rugi,
Prin puterea Ta Isuse izbăvirea îmi aduci.
Şi apoi mai fă să vină clipele de pe Tabor
Că vom construi colibe dacă Tu ai să cobori.

Ştiu că ţie mult îţi place să vorbeşti cu noi acum,
Pleacă-ţi dar privirea Ta şi însoţeşte-ne pe drum.
Dă-ne azi călăuzirea şi prezenţa minunată,
Cu foc în jertfa adusă şi să ţină viaţa toată.

Că noi ştim de Tine Doamne de la cei mai vechi plecaţi,
Din Cuvant ni se vesteşte că laşi dragostea-ntre fraţi.
Dai putere şi răbdare pe pămant eşti salvator,
De aceeia azi te cheamă glasuri sincere-n popor.

Te coboară printre randuri că de Tine-I trebuinţă,
Ca să vindeci orice rană să ne-ntăreşti în credinţă.
Ca odată slăbănogul ce mult s-a mai bucurat,
Langă apă plin de milă pe el Tu l-ai vindecat.

Deci credincioşia Ta noi o stim din vremi strabune
Si puterea Duhului se arată-n rugăciune,
Nu-ţi întoarce faţa Ta nici o zi mai mohorată,
Că fără de Tine Doamne viaţa nu e fericită.

Uită-te ce să mai facem pană-n ziua de apoi,
Şi ajută-ne să fim langă Tine atunci şi noi.

AMIN