Cand esti caldicel


Ziua nasterii din nou e-o amintire…
Viata de credinta-i diluata,
Astazi nu ti-e dor atat de Mire,
Precum iti era odata !


Te-ai obisnuit sa traiesti cu amagirea
Unui crestin c-o pocainta alb metalizata,
Sub care sta ascunsa firea…
Ce-ti ia tribut de fiecare data !


Si oridecate ori nu mai privesti,
La Cel ce-I vesnic sfant,
Risti in cele din urma sa sfarsesti
Cu inima infipta in pamant !


Iar cand mainile ti le desprinzi,
De pe cornul plugului ce ara-n vie,
Ajungi spre tot ce-i trecator sa le intinzi,
Si sa sfarsesti in pribegie !


Si pasii, oridecate ori calca alaturea
La un lat de palma de calea lui Hristos
Ajungi ca in final sa-ti pierzi si mantuirea,
Ce-ai primit-o inainte atat de bucuros !


Si oridecate ori esti caldicel,
Pierzi cerul din vedere…
Ancoreaza-te dar adanc in El,
Sa te biruiesti cu-a Lui putere !


Intoarce-te dar, la dragostea dintai
Si pune jar in ruga si slujire,
Si in tot ce faci, statornic sa ramai
Pana la a doua Sa venire !

~Amin~