Cum e caracterizat creştinul
Creştinul e glasul ce strigă în pustie
Din sunetul lui radiază iubirea
Pe faptele lui poţi citi veşnicie
În inimă poartă cu el nemurirea
Lucrând ca un sculptor dibaci, iscusit
Ce-aduce la viaţă un chip minunat
În stâncă îl vezi pe Acel cea muncit
În chipul frumos, vezi pe Cel cea lucrat
Din piatra cea dură cu colţuri robuste
Ieşii o lucrare ce ochii ţii fură
În ea poţi să vezi două mâini iscusite
Pe Cel ce din drag a lucrat nu din ură
În fiinţa lucrată de Meşterul mare
Uşor poţi să vezi transformarea cerească
Iubirea în el niciodată nu moare
în el vei vedea o fiinţă îngerească
În el ai să vezi o lumină-n întuneric
Ai să-l vezi zi de zi muncind pe ogor
În el nu mai vezi un om efemeric
Ci vezi o fiinţă cuprinsă de dor
Îl vezi pe acela ce doreşte o ţară
O ţară în care să fie de-apururi
Să uite de viaţa aceasta amară
Să fie plantat ca o floare pe dealuri
Să fie un glas de izvor în pustie
S-adape pe cel ce-i setos în umblare
O stâncă să fie, un strugur în vie
O creangă cu fructe ce dă din ce are
Un crin îmbrăcat cu un alb ca zăpada
Având o aromă ce atrage mulţimea
Aşa îşi împarte creştinul bucata
Din pâinea ce are satură mulţimea
În el vezi pe Domnul ce-i sculptor de veacuri
Lucrează şi azi la omul pierdut
Mai modelează fiinţe şi azi pentru ceruri
Din lucrare poţi vedea cât de mult ne-a iubit.
27.08.2009gl