Nu ne lăsa să ne-ndoim
în crâncena furtună,
nu ne lăsa să ne-ngrozim
când fulgeră și tună,

Nu ne lăsa să înghețăm
în crunta viscolire,
nu ne lăsa să nu-nsetăm
de cea dintâi iubire.

Nu ne lăsa să părăsim
credința noastră bună,
nu ne lăsa să despărțim
umblarea împreună.

Nu ne lăsa îndepărtați
de-a noastre legăminte,
nu ne lăsa ne-nfiorați
de lacrima fierbinte.

Nu ne lăsa să fim împinși
pe căi înșelătoare,
nu ne lăsa să fim învinși
și sfâșiați de fiare.

Nu ne lăsa dormind nicicând
în lene și-n păcate,
nu ne lăsa neînsetând
de cinste și dreptate.

Nu ne lăsa să ne-ndoim,
Isuse, dă izbîndă -
căci fără țel ne prăbușim
în moarte și-n osândă.