Framantarea

Chiar dacă n-am să pot vreodată să îmi ridic ochii tot mai sus,
E semn că însuşi bunul Tată să mă ţină aşa m-a pus.
Chiar dacă n-am vreo şansă mare eu ştiu că ăsta-I drumul meu,
Să stau mereu în ascultare ,să duc drumul cat este greu.

Chiar valuri multe şi ispite de se abat în calea mea,
Pe căi ascunse ,răspandite e voia Lui să fie aşa.
Că cel care făcut-a omul, El ştie tot ce nu ştiu eu,
În zilele de astăzi pline de grijuri şi lacrimi mereu.

Nu voi lăsa din mană viaţa, aceia care am primit-o
Chiar dacă toată omenirea şi lupta grea a început-o.
Nu voi lăsa să piară harul nici un cuvant rostit de EL,
Va face mai uşor calvarul ce-l am de dus în orice fel.

Chiar dacă lumea e absurdă,şi n-a primit mesajul sfant,
Eu totuşi strig pe metereze că vine Domnul în curand.
Ca iată zorile s-or trage stele vor pleca pe rand,
Un vant de la apus se face să strangă margini de pămant.

Dar nici o iotă din scriptură nu va rămane fără grai,
Fără putere pe măsură să se–mplinească pan-la rai.
Şi tu sau eu văzut-am multe iar viaţa am trecut cu drag
Dar într-o clipă se va duce şi ce rămane aici pe prag?

O umbră numai peste dealuri,o amintire-n timp tăcut,
Şi ne vom vedea la maluri din marea lume, ce-a trecut.
Căci toul e nemernicie sau goană după ce-ai lucrat,
Şi nu rămane-n amintire decat în urmă ce-ai lăsat.

Şi dacă tu clădit-ai aur şi ai avut un preţ mai bun,
În altă casă ca tezaur va fi depus ca şi acum.
Da nici o parte nu-I scutită şi nici un pas nu va pieri,
Din clipa în care adevărul în plină zi va răsări.

Ce mai aşteaptă omenirea ce veşti să duci acolo jos,
Aşa te întreabă Creiatorul pe tine solul
credincios,
Du-te timpule zăbavnic nu stiu nici azi ce o să vie,
În clipa cand apare Domnul să te treacă-n veşnicie.


Acest secret spus de milenii ce e trecut in adevăr,
Şi adevărul sus în slavă e mantuirea Lui din cer,
Nu-ţi mai vine a petrece şi să mai stai în neştiinţă
Cand ai primit mesajul sfant şi te pătrunde în fiinţă.

Amin


Va apare

Un om ce întrecea zidirea de pe pămant prin sfantul grai,
Prin fapte ce tremura firea s-a coborat odat’ din rai.
Şi-acel mesaj din ceruri iată din nou se-arată în curand,
Cu revenirea pe la vatră cand se coboară pe pămant.

Dar astăzi cei ce merg înainte să nu privească înapoi,
Că nu e mult şi va apare Isus revine iar la noi.
Şi tu biserică iubită,ce stai mereu în ascultare
Trezeşte-te într-o clipită că vine ziua de plecare,

Mai stai puţin în aşteptare şi tu să nu te îndoieşti,
De clipa sfantă ce apare dinspre slăvile cereşti.
Şi semnalul va fi iată mulţimi de stele vor păli,
În cantare şi mărire trîmbiţi din cer vor răscoli.

Tot universul să aducă prinos de jertfă şi mărire,
Căci Tatăl slavei o să facă pe Fiul Său cerescul mire.
Noi de vom merge mai departe în pasul cat de susţinut,
Să fim gata cu pregătirea că venirea Lui a început.

Atunci nu doare despărţirea de cei care ne-au fost mai dragi,
Nici cinstea care ai pierdut-o cand pasul spre Isus îl faci,

Nu aştepta nimic mai mare nu tanji nimic mai mult,
Căci vei plăti tributul care pe pămant nu l-ai avut.
Dar lumea parcă nu aude aceea chemare minunată,
Unde Pavel azi ne zice să te împaci cu sfantul Tată.

Şi celor ce vor zice vino şi celor ce se vor căii,
Şi vor primi mesajul păcii îi va duce-n veşnicii.
Acolo-I ultimul ADIO şi umbra morţii o să vină
Şi parcă este o plăcere în slava sfantă şi divină.

AMIN