Ghetismani

de: Bejenar Valentin

Ghetismani grădină neuitată,
În tine plânsa Domnul cu amar.
Cu multe strigăte şi lungi suspine,
Isus trecea prin Ghetismani.

Prin Ghetismani, grădină cu verdeaţă,
Cu pomi şi ciripit de crâng,
Cu trandafiri, o... ce mireasmă
Cum poţi să uiţi a lor veşmânt?

Cum poţi uita că-nvăţătorul,
Mereu în Ghetismani El se ruga...
Şi apoi când se iviră zorii,
El la popor se pogora.

Cum poţi uita de rugăciunea,
Ce pe învăţător ea-l întărea.
Şi când venea în mijlocul mulţimii,
El cu putere şi tărie învăţa.

Cum poţi uita resursa biruinţei,
Şi poţi să fii nepăsător faţă de ea.
Când în grădina tainică adesea
Isus cu cerul în rugăciune se unea.

Cu poţi uita grădina suferinţei,
Sudoarea ce în sânge se schimbă.
Dacă tu astăzi dai uitării
Tăria lui Isus şi lupta Sa.

Grădina tainică... cea cu mistere
Când te gândeşti te duce dorul sus.
La cel ce acolo-ninima grădinii,
Pe tine şi pe mine-nrugăciune m-a adus.

Deşi fiinţa mea plăpândă,
Cu mult în urmă s-a născut.
Dar el vedea şi a mea stare
Şi de aceea n-a tăcut.

Tu ştii c-acolo ucenicii,
Au fost alături de Isus,
Şi scurtă le-a fost misiunea
Un ceas de rugă le-a cerut.

Dar omul slab, făcut din tină,
Cu slăbiciuni în fel şi fel,
Au adormit lăsând pe-nvăţătorul
Să stea în rugăciune singurel.

Ca cei de-atunci, şi noi de astăzi,
Am fost chemaţi de Dumnezeu.
Ca să veghem în rugăciune
Să fim model şi noi ca El.

Model în rugăciune şi-n purtare,
În învăţătură şi cuvânt.
Dar mai presus, puterea e mai mare
Când te-nsoţeşte Duhul Sfânt...

Trecea prin Ghetismani, privind povoara,
Ce i-o punea pe umeri cineva.
Simnţind durerea, şi tăcerea
Şi parcă nimeni nu'l înţelegea...

Striga la cer cu-adânci suspine,
Lovit de-al meu păcat în duh.
Căci El era răscumpărarea
Ce putea, să ne dea nou început.

Din a tale şi-a mele păcate,
Ce ne condamnau mereu la moarte.
Isus mielul vietii, se dărui,
Pe crucea durerii a se jertfi.

Să poarte povara, eului meu
Ca să fiu pe pace cu Dumnezeu.
Să pot odata să fiu fericit,
Şi de păcatul meu curăţit.

Chemarea e una ca şi atunci,
Când în grădină El înălţa rugi.
Luând lângă El doar trei chemaţi
Să stea-nrugăciune îngenuncheaţi.

Iar cei aleşi, chemaţi ca să vegheze,
Să pună umărul, la acest jug.
Au adormit... lăsând ca somnul
Să fie ca spinii ce-mpung.

Să fie ca o piatră fără simnţire,
În noaptea când trebuia să degaje iubire.
În noapte în care, Domnul Isus dorea,
Să aibă pe cineva de partea Sa.

Când lupta se-ncinse şi cei rai răcnesc,
Puterea slabeşte şi umbrele cresc.
Iar omul cei tina şi lut trecător,
Nu se gândeşte l-al său viitor.

În ziua-ncercări toţi au fugit,
De întuneric amăgiţi.
Când groaza în jur dădea fiori
Cine mai sta pe turn vegheator?

Când urlă vrajmaşul cu glas ca de leu
Mai ai tu nădejde în Dumezeu?
Mai ai tu speranţă ca-nclipa cea grea
Izbăvire de rău tu vei avea?

O-ntreabate astazi, tu om muritor
Când stai-nrugăciune îl chemi tu cu dor?
Priveşti cu credinţă la acest Isus,
Ce până la moarte a fost supus.

Sau poate gândirea ţi s-a schimbat,
Lăsând ca alţii să-ţi fie cârmaci.
Şi astfel sfârşitul, să-ţi fie un chin
Departe de ceruri şi de ce-i divin.

O astăzi grăbeşte, cât esti pe Pământ,
Căci uşa-i deschisă de al Său Cuvânt
Să capeţi iertarea făcând legământ
Cu Isus, slujindu-l pân'la mormânt.



Amin.