La noi în ţară.

de:Bejenar Valentin

În ţară la noi e-acum
Canaanul de altă dată,
Prin livezi şi crânguri,
Pe campii,prin mlăştinişuri,

Peste tot pe unde treci,
Vezi belşug de toate.
Holde coapte,poame verzi,
Soiuri multe de nutreţi...

Pentru vitele şi boii de la sate.
Oamenii din acest loc,
Sunt plini de hărnicie,
Cu obrajii-nbujoraţi

De o veselie,ce e plină de mândrie
Şi de-o mare,viclenie.
De-o prefăcătorie...
Ce toată lumea azi o ştie.

De mergi prin sate şi cătune
N-ai să vezi pe nimenea
Stând cu capul-ntraistă,
Ba din contra,capul sus.

Parcă e un regiment,
O companie în armată
Stând,în poziţie de drepţi
Ba chiar,exagerată...

Azi întreb pe cineva:
Tu de-a cui esti puiul tatei ?
Eu?...sunt fiul unui om
Ce merge des la adunare.

Dar,te rog tu să-mi răspunzi
Este aici o adunare ?
Încă câte...imi spuse
Tânărul grăbit,se pare !!

Ooo,deci există adunare!...
Adunări o fi aici
Mă-ntreb-am eu singur.
Dar,i-a stai să meditez

Să încerc să reuşesc
Să-mi adun eu mintea,
Şi să cercetez acum
Dragostea,nu frica.

Frica nu mă-nteresează
Că aproape toţi o au...
De furtună,inundaţii
Cataclisme,emigraţi.

De moarte nu mai vorbim.
Fug cu coada-ntrepicioare
Dacă ar putea......
Măi fraţioare.

Ar da bani,ar da avere,
Pentru o viaţă cu plăcere
Dacă de necaz, ea e ferită
Şi mereu e ocrotită.

Nu mai stau ca pierde vară,
Sub umbrela langă plopi,
Şi să tai frunze la muşte,
Nustiu,poate sa le-ndop...

Mă duc după primul colţ,
Pun pe mine o haină
Ruptă,neagră dintr-un coş,
Dintr-un buncăr de pe-afară.

Pe cap pun o căciuliţă,
Nu prea groasă,doar nu ninge!
Iar spinarea gârbovită
Ca sa par mai necăjit...

Nu cu gând ca să cerşesc,
Ci doar,ca sa le-ncerc,
Dragoste scrisă-nscriptură,
Cu privire la aproape.

Căci din ea mai si rezultă,
Dragostea faţă de El.
Ce e suveranul-ntoate...
Totul este pentru El.

Merg pe-o ulita îngustă
Întrebând pe-o domnişoară:
Nu ştii tu pe cineva ...
Ce mă poate găzdui o seară ?

Să te găzduiască cineva?
Nu prea văd ca s-ar putea...!
Dar te urcă sus pe deal
La frumoasa casă

El e fruntea,credincioşilor de vrei...
El primea pe musafirii
Ce erau prin acest loc.
Însă de tine... nu ştiu...

M-am apropiat încet,
De-a s-a casă mare
Ca să locuiesc aici
Doar pentru o seară.

Bat la poartă întristat,
Plin de apăsare.
Căci no-i fi eu vinovat
Dacă pun o întrebare!

Hei,părinte stai puţin
Să-ţi spun trei cuvinte...
Pleaca de la poarta mea,
Trântore îndată,

S-ar putea să pleci de-aici,
Tu cu faţa spartă.
Tu la sapă să te duci,
Nu,la poartă îndată,

Să cerşeşti,să leneveşti,
Ba chiar să mă păcăleşti
Răule şi hoţ ce eşti...
Pleacă mai îndată.

Ohh,...ce vorbe dulci îmi spuse!
Acel frate om cu vază?
Cu aşa casă frumoasă...!
Cred şi eu ca nu ratează.

Inima mi se facură
Stâncă,piatră de granit.
Căci eu de nimenea
Nu am fost primit.

Am fost pe la multe case
Am bătut uşor zicând:
Să vă fie milă,
De un om ce flămând,

Ostenit de drumul lung,
De arşiţa soarelui de vară...
N-am primit nici o bucată
De pâine chiar aruncată.

Nu mai spun de vorbe bune!!!
Ci tot felul de cuvinte
Ordonate,aşezate,încifrate,
Bancuri bune inspirate.

Ce acum ele-ţi relevă
Starea loc cea sufletească,
Goliciunea din lăuntru
A creştiinilor,mă frate.

Lacomia de avere,
Înbuibarea si mândria,
Egoismul şi beţia,
Clevetirea şi magia.

Şi acele roade vechi ,
Ce mereu tu le culegi
Din a lui satan ogor,
Tot mai iute şi cu spor.

Dar...,i-a să faci o faptă bună,
Să ajuţi pe un sărac
Chiar dacă ei se mai prefac,
Nu-i usor amice dragă ???

Ele sunt grele de cules,
Dacă stai şi meditezi.
De efort tu nu depui,
N-ai sş poţi să te supui.

La învăţătura bună
Ce se află în Scriptură,
Ce-ţi dă legi să le-nplineşti
Şi să nu te opinteşti.

Ci să mergi vesel cântând,
Pe Pământ,tu ca un sfânt.
Căci la aceasta-i fost chemat,
De pe Domnul l-ai aflat.

Căci in 1 Timotei,capul 6
La sfârşit,dacă mai vrei.
Caută şi te hrăneşte,
Şi acum te pocăieşte.

De-l vei avea,tu pe Isus,
Într-una tu-i vei fii supus.
Şi vei merge,chiar de e greu,
Înspre cer,spre Dumnezeu.

Acolo-i ţinta ta şi-a mea,
Acolo este patria.
Acolo este bogăţia,
Amice drag şi fericirea.

Nu pe acest pământ străin,
Unde avem mereu suspin
Şi unde pace rar găseşti,
Dacă stai şi te gândeşti.

Începe iute tu schimbarea,
Nu-ncepe iar cu răzbunarea.
Ci cu blândeţe şi iubire
Cu mila şi cu darnicie.

Şi inima ta lui Hristos,
Să-i fie frate credincios.
De vei voii ca să asculţi
Întruna,tu-i vei fii supus.

Şi El pe nori,când va veni
Cu milă te v-a răsplăti.
Şi fericit vei fii pe vecii !!!
Iubite Frate Inţelegi???...