ÎNVĂŢÂND SĂ SUFERIM...

Când învăţăm ca să răbdăm
(Fără să vrem cârtiri să dăm)
Necazuri, boli şi nedreptate
Ce vin liniştea s-o omoare
Atunci primim seninătate
Din Patria nemuritoare.

Când suportăm ofense dure
De la acei ce ştiu să-njure
Se bucură, nespus, Lumina
Că vrem să stăm în Legământ,
Să-nlăturăm toată neghina
Cum precizat e în Cuvânt.

De suferim...dar în tăcere
Când oamenii ne dau durere
Natura Regelui jertfit
E-n noi şi naşte pocăinţă
Şi-atuncea rostul e-mplinit
Şi învăţăm ce-i umilinţă.

Sfidări sunt multe-n lumea rea
(O lume ce himere vrea)
Dar le învingem cu răbdare
Ştiind ce chin a suferit
Ca să ne dea răscumpărare
Al nostru Mire preaiubit.

Acele răni ce-au fost create
De fiinţe reci şi supărate
Ştim bine: au un rost anume
Să ne formeze caracterul
C-atunci când vin urgii din lume
Să fim puternici cum e fierul.

Săgeţi cu focul urii-n ele
Pâtrund până dincol’ de piele
Şi tot lăuntrul plânge tare
Dar dup-un timp pricepem bine
Ce poate emana o floare,
Ce poate da un mărăcine.

Ne-nţeapă ghimpele-ntristării
Şi-uităm efectele cântării
Dar Duhul are-un rol precis:
Din nou să ne alimenteze
Cu-o stare ca de Paradis
Ce poate râvnă să creeze.

Mereu viaţa ne dă lecţii
Ca să urmeze-apoi corecţii
Vedem cum orice leziune
Lucrează binecuvântare
Şi după orice presiune
Vine dorita uşurare.

Când fost-au daţi creştini la fiare
(O, ce durere-ngrozitoare!)
I-a animat un crez puternic
N-au ezitat nici o secundă
Ei au avut un dor cucernic:
Stăpânul vieţii să-i pătrundă.

„În lume veţi avea necazuri
Veni-vor peste voi talazuri!”
Aşa ne-a spus Mântuitorul
Cu glasul Lui atât de lin,
„Dar vă ajută Creatorul
În orice val şi-n orice chin.”

Da, suferinţa se învaţă
De acceptăm acea povaţă
Ce are-n ea dumnezeire
Ea intră-n sufletul zdrobit
Dându-i aripi spre nemurire,
Dându-i elan întinerit.

Din lacrimi ies mărgăritare
Ce-s preţuite-n Ţara-n care
Vor fi primiţi nu doar martirii
Ci toţi acei ce-au îndurat,
Zilnic, durerile jertfirii
Şi-au dat un rod înmiresmat.

Iar cicatricile sunt semne
(Pe care le putem discerne)
Că viaţa ne-a fost alergare
Spre ţinta aşezată Sus
Şi c-am muncit cu dedicare,
Constant, în Via lui Isus.

Că suferinţa naşte rod
Ce-i precizat în sfântul Cod
E-o minunată consecinţă
A faptului c-am înţeles
Şi am găsit de cuviinţă
Să preţuim tot ce-i ales.

Răsplată pentru ce-am răbdat
În traiu-acesta limitat
Va fi eterna părtăşie
Cu Fiul ce a fost jertfit
În EL avem credinţă vie
Căci visul nostru l-a-mplinit.

10 Septembrie, 2009