În ochii mei, fugind de bătrâneţe,
s-au cuibărit doi serafimi căprui
sculptaţi pe-un zurzur biblic de blândeţe
din lacrimi când fierbinţi, când amărui

sunt serafimi de gând şi-adeseori
îşi pângăresc privirea în cerneluri
de dragul eozinelor din flori
şi-a jubilaţiei de-atâtea feluri

nimeni nu ştie truda lor pe rid
şi-n câtă profunzime vor să ardă!
spre-mbrățișarea rugii se deschid
mai luminos ca-n beznă o petardă

ei cântă euritmic efemerul
cum cântă-n iarbă un cvartet de greieri.
şi în a lor ectenie stă cerul!
nu vrei, Isuse, holda lor s-o treieri?