PE STÂNCA MÂNTUIRII

Stăm calmi pe Stânca Mântuirii
E bine! E reconfortant!
De-ar veni valu-mpotrivirii
De la adepţii nesfinţirii
Noi tot avea-vom trai vibrant.

Stăm plini de-ncredere pe Stâncă
Nimeni nu poate să ne ia
Acea convingere adâncă
Ce-ajută sufletul să-nvingă
Dificultatea cea mai grea.

O, câte valuri dau năvală
Să ne îngroape-ntr-un mormânt!
Pe Stâncă-i starea ideală
Acolo temerea se spală
Cu apa sfântului Cuvânt,

Acolo intonăm cântarea
Ce-am învăţat-o când din vid
Ne-au scos luminile din zarea
Ce nu cunoaşte înserarea
Şi n-are anotimp torid.

Chiar de-ar veni oştiri nebune
Să ne împingă spre abis
Am sta pe Stâncă-n rugăciune
Să mai primim o viziune
Şi să vedem Cerul deschis.

Nici o urgie nu e-n stare
Să ne clintească crezul sfânt
Găsim pe Stâncă-nviorare
E locul nostru de scăpare,
E loc de rugă şi de cânt.

Vom sta pe Stânca neclintită
Că-i cel mai sigur adăpost
C-aşa viaţa e hrănită
Din Legea cea desăvârşită
Care ne dă un sens şi-un rost.

Veniţi furtuni din orice parte
Vom sta pe Stâncă liniştiţi!
Noi nu ne temem nici de moarte
Nici de-ale iadului cohorte
Suntem de luptă pregătiţi!

10 August, 2009