E tot acolo,il vad.
E mic si negru.
Al meu orgoliu de ganduri patruns.
E mic ce i drept
Dar carul mic ca si-n proverbe,
Rastoarna si invinge-ai sai parinti.

Ani de rand ma lupt sa-l dau afara
Macar de pe-al meu tron sa-l izgonesc,
Dar el nu vrea nicicum sa plece,sa dispara.
Ma-ntreb; dar oare am luptat de-ajuns?

Mi-aduc aminte si-acu de parca ieri fu
Cand pe Isus in inima-am primit.
I-am daruit ce-i mai frumos,chiar tronul.
Si El cu bucurie a domnit.

Dar,n-a durat mult.
Vremea trece,timpul zboara,
Necazuri vin,ispitele pandesc,
M-am inncecat in a lumii inversunare,
M-am dus in jos,mai sa ma prabusesc.

Am cautat refugiul in lucruri false.
In prieteni ce nici azi nu imi raspund...
In ochii mei am crescut tot mai mare,
Iar Domnul meu Isus mai mult scazand.

Si sa nu-mi pun un semn de intrebare?...
Unde e azi Acel pretios Isus,
Ce eu cu-atata bucurie mare
L-am asezat pe tron,acolo sus?

Azi cand ma uit ma vad mai mult pe mine,
Tot mai des viata-mi controland,
Iar El e inca acolo,langa mine
Il simt aproape,trist,tot asteptand.

Se tot plimba Isus prin camaruta,
Mai suspina,o vorba mai spunea,
E obosit;..El vrea sa se aseze
Dar nu e loc...acolo-i cineva.

E cineva cui place sa domneasca,
Sa se impuna,totul sa preia,
E eul meu,orgoliul sau mandria
Viata-mi-ncadere canducand.

Isus e inca acolo,nu renunta.
El pentru mine odata a murit.
Azi eu sunt a lui oaie ratacita
Ce o iubeste-nveci,la nesfarsit.

Si daca cineva ieri ma-ntreba
Al meu stapan sa spun,Isus era.
Dar azi,la o privire-amanuntita,
A mea inima-i tare impartita,
Marele scor,eul detinand.

Stiu bine,lucrul acesta nu e bun
Isus a fost si este-al meu stapan.
Deaceea inima mea plina de minzerie
El schimba-ntr-o frumoasa incapere.

Frumoasa si curata atata timp,
Il las pe el in conducere deplin.
Astfel al meu orgoliu indraznet
De el vreau azi sa ma dezlipesc.

Deja imi vad trecutul incarcat,
Cand viitorul e asa de luminat.
Atat de simplu,atata de frumos,
Numai cu Domnul meu Isus Hristos.