Cea mai frumoasă Baladă

Cea mai frumoasă Baladă
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce nu a vrut omul să cadă
Ca la un tur de promenadă
Pe-al vieţii orânduit traseu.

Creat la chip şi-asemănare
Cu fiinţa Sa de Dumnezeu,
Corect şi prin reprezentare
În impecabila sa-nfăţişare
El slava Lui, vestea mereu.

Însă pe-a vieţii, traiectorie
S-a aşezat ascuns Lucifer,
Ca în lupta-i spre victorie
Să umbrească sacra glorie
A Tatălui cel sfânt din cer.

Măcar că omul prin cădere
L-a dezonorat pe Creator,
Planul sfânt de mângâiere
A primit votul de încredere:
" Isus Hristos, e Salvator!”

El este Dragostea supremă
Ce spre al Golgotei munte,
Victimă-a urii-n stratgemă
A suportat crunta diademă:
Coroana de spini pe frunte.

A suportat răbdând lovirea
Puterea celui rău, pe cruce,
Concretizată prin Jertfirea
Că numai astfel mântuirea
Întregii lumi, putea aduce!

Flavius Laurian Duverna
19 septembrie 2009