Cea mai sublimă Amintire

Cea mai sublimă Amintire
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce poartă pe veci suvenire
Pentru-ntrupare şi Jertfire,
Semne-n trupu-I ca trofeu
Din chinul nespus de greu.

Le are în veci, ca mărturie
Prin veacuri fără de sfârşit
Din cea mai cruntă bătălie,
Din lupta pentru veşnicie
C-astfel dreptatea a reuşit
Şi din păcat omu-i mântuit.

În lupta cu cel rău purtată
La ambele mâini şi picioare,
Va sta-n veşnicia... toată
Ca Mărturie, prea-nălţată
Ca dovadă, în Jertfa mare
Marile semne de-ntrebare.

Izvor de raze ce-or ajunge
Departe-n zări spre Galaxii,
Istoria Dragostei în sânge
Lumile toate le-or strânge
Vestigii dintre morţi şi vii
Ca să le-adore-n veşnicii

Să-nalţe imnuri, în cântări
De preamărire şi de slavă,
Căci Dragostea în cercări
A suportat totu-n răbdări,
S-a prezentat lină şi suavă
Nu împreună grâu şi pleavă.

Ca susurul blând şi subţire
A curs încet înspre Calvar,
Demonstrând că-n umilire
S-a predat pentru Jertfire,
S-a-ntins, pe-al crucii altar
Şi morţii... S-a pus Stăvilar.

Flavius Laurian Duverna
22 septembrie 2009