IMBRACA-MA IN NEPRIHANIRE



Privesc zarea albastră...
Şi mă pierd în al ei senin.
În noapte privesc pe fereastră,
Când cerul de stele e plin.

Aş vrea, să dispar între stele,
Să uit, de tot ce-a fost rău.
Dar nu scap de vinele mele,
Poverile apasă din greu.

Noaptea-i întunecată ș-amară,
Plină de ură şi judecăți.
Vino, Doamne, scoate răul afară,
Cum ai făcut şi alte dăți.

Şi pune-n inima mea iubire,
Să ardă intens, necontenit.
Să ardă în mine, tot ce e fire,
Să fie în mine totul albit.

Dă-nviorare sufletului meu,
Îmbracă-mă în neprihănire.
Lupt cu ispita tot mai greu,
Vino mai iute, iubite Mire.

Mă prinde somnul tot mai des...
Şi făclia... aproape se stinge.
Al neprihănirii veşmânt vreau să țes,
Ca răul să nu mă poată, atinge.

Amin!