Și cu cât privesc în urmă
Peste anii ce s-au dus
Tot mai limpede-Ți văd fața
Și iubirea Ta Isus.

Tot mai strălucit și dulce
În viața mea răsai,
Tot mai limpede-mi răsună
Fermecatu-Ți dulce grai.

Tot mai strălucit faci totul
Soare binecuvântat,
tot mai mult mi-alungi din suflet
norul greu și-ntunecat.

Când eram furat de valuri
și-ncetam să lupt cu zel,
dacă mă mustrai Isuse,
urmăreai de-atunci un țel.

Când din patima deșartă
Ți-am cerut să-mi dai un pic,
de mi-ai dat, mi-ai dat Isuse
ca să văd că nu-i nimic.

Când am vrut să-mi caut prieteni,
desfătări când am căutat,
m-ai lăsat să le-aflu Doamne,
să văd cât m-am înșelat.

Astăzi văd că bogăția
lumii-ntregi de mi-o dădeai,
n-aș fi-aflat vreo mulțumire
căci din toate Tu-mi lipseai.

Dar de când Te am pe Tine,
chiar de-s singur și străin,
și de-s și sărac pe lume
eu sunt fericit deplin.