Porumbeii sunt păsări călătoare
Care zboară de pe pământ până la soare.
Ei sunt oglinda frumuseții,
A blândeții...
Duhului Sfânt.
Ca niște îngeri se ridică la cer
Purtând rugăciunile care nu pier,
Ci sunt purtate,
Sunt urcate...
Printr-un puternic vânt
De-acest ajutor sfânt.
El se-nalță în văzduhul
La Sfânt Duhul
Celui Prea Înalt.
Iar atunci când vezi un porumbel,
Necontenit, gândește-te la el
Că este un mesager al Domnului
Care poartă gândurile orișicui.
Și chiar dacă nu-l vezi,
N-adormi! Ci continuă să crezi
Că el îți ascultă orice gând,
Ia aminte la fiecare cuvânt,
Murdar sau curat...
Nu uita, vei fi judecat!
O poezie mai scurta, dar sper sa fie cat mai concentrata in inimile ascultatorilor.