Stai! Vin si eu...
Pe insula durerii,
Ca sa ma joc de ascunselea cu al meu Eu,
Si sa ma scald in plansetul iubirii
Intins de coardele lucite de Sorel.

Sorel e soarele maret.Mai vrei?
Ce? durere? NU! Mi e indeajuns!
M am saturat de plans,de chin,de amaraciune
Ce mi umple viata nclipa ce o traiesc.
Vreau sa mi intind o aripa spre stele
Si sa surad amurgului ceresc.

Dar tu? Tu ai plecat..nu vrei s auzi
Amaraciunea chinului strapuns...
Iar arsita din inima mea franta,
Ma dohoraste,mai sa ma usuc.

Crezi c am sa plang?
Nu! n am sa plang,nici vorba.
Dar tare as vrea pe al meu obraz sa simt
Ca lacrima durerii ochii mi sterge
De multele si grele suferinti.

Dar plansul nicidecum nu vrea s apara..
Nu pot...oricat de tare mi as dori.
Doar sufletul suspina a lui durere,
Prea macinata de atata timp.

Azi am ales o cale si mai buna
Orgoliu meu de zile a fost invins.

Si n am sa uit nicicand ca prin durere
Intelepciunea cand o ceri, ea vine.
Ea n are margini,nici asemanare,
Te ajuta sa cladesti maretul BINE.

Sa uiti ce i vechi,ce ti macina viata,
Si sa tot stergi la ntinsele minciuni..
Primeste un zambet in dar azi de la mine
Si spune le la toti cat ii iubesti
Si nu uita ca lacrima durerii
Te creste si te invata sa zambesti.

Si nveti asa s asculti,sa uiti,sa darui
Ce altii niciodata n au avut,dar si au dorit.
Ia intelepciunea in dinti de azi inainte
Viata plina de durere fina in nesfarsit.