Copil pe Cale
de Octavian Sarb
As vrea sa-ti fie dor de mine,
Sa ma iubesti asa cum sunt,
Daca, ceva, nu iti convine,
Repara tu c-un cuget bland.
Priveste lupta vietii mele,
De-atatea ori eu cad lovit,
In clipele acelea grele,
Nu m-acuza ca sunt slabit.
Nu-mi reprosa ca sunt adesea,
Nefericit pe-acest pamant,
Intradevar, aflat-am Vestea,
Dar necredinta m-a infrant.
Focul dragostei din mine,
Acum e un taciune-aprins,
Dar, in clipa care vine,
Se va inteti neanvins!
Prin credinta avem parte,
De-aste adevaruri sfinte,
Toate le gasesti in Carte,
Sunt viata nu cuvinte!
Valea Draganului 29 Iul 2009.
Cea mai mare nevoie de intelegere si ajutor o avem atunci cand suntem cazuti. Ca si copil pe Cale fac multe greseli, iar, de obicei, atunci "fratii" te inconjoara cu reprosuri si judecati dure...Daca ai crescut intr-un mediu din acesta, nu peste multa vreme, ai toate sansele sa ajungi la fel. Asta-i reteta pentru biserica de astazi. Asa a ajuns in halul in care o vedem.dar...mai este har.