Mă rog pentru clipa când lumea-i atins,
Când plânsul tău tare trezea universul;
Căci sigur de-atuncea tu iar ai mai plâns,
Dar numai Domnul poate opri chiar şi plânsul…

Din râul şuvoi ce în ani tu l-ai strâns,
Există în ceruri, acolo, o mostră
Ca drept mărturie pentru îngeri şi sfinţi
Că Tatăl ne vede dorinţa tăcută.

Căci lacrima ta semănată aici
Va aduce în ceruri pe veci bucurie
Căci rodul ce-l strângi este chiar din cei dragi,
Pentru care te rogi şi aduci mulţumire.

Acum eu mă rog ca putere să ai
Să duci pân’ la capăt solia primită,
Ca-n ceruri odată, la dreapta-I să stai
Să poţi să te bucuri de glia rodită.

Şi-aş vrea ca în ziua neştiută de nimeni
Să mă bucur şi eu de răsplata-ţi bogată,
Căci acolo în cer, nu-i nici plâns, nici suspine,
Ci doar bucuria vieţii salvată…

Pt.Stefania Vilan - 2006