Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul
s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele...

Din noptile de vara cu miez de viata noua
cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua,
cand vantul care sufla din ce in ce mai rece
imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece...

prin vajaitul parca din ce in ce mai tare
imi aminteste vantul caci vine gerul mare
ce stinge picatura de viata din natura
si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura.

insa intre arsita din zilele de vara,
si iarna in care totul parca-i sortit sa moara,
exista o toamna lunga, atat de minunata
ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata

tu toamna vei culege doar rodul muncii tale
cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale...
caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna
stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna.

ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie,
caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie,
au ochii plini de lacrimi si inima amara
privind la vremi pierdute din zilele de vara.

mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul,
s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul,
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele.

Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare
in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare?
caci universul are o lege neschimbata
ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta...