Fiecare toamnă

Rămasă în gânduri mi-e prietenă toamna,
Ce-n verdele verii culoarea-şi pictează,
Închisă-n parfum stacojiu de castană,
Sau zâmbet săgalnic din firul de frunză,

Cu ziua mai scurtă sedusă în soare apune,
Lumină şi umbră cuprinse în galben odăjdii,
O mie de gânduri înnoadă nostalgic în mine,
Să`nalţe din lina-i cădere o scară nădejdii.

Fiecare toamnă m-aduce, de pământ aproape,
Din surâs de dalii şi miros de mere coapte,
Să adun din nou dorinţe pe a dorului aripe,
Să le prind în rugul rugii de un colţ de stea!

În nopţi şi în zile de-o seama cu toamna
Ce am cunoscut, deşirând iubire fir cu fir,
Prins-am frumuseţea fiecarui om ca stema,
Chiar pe lunga-mi haină, floare la rever!

Învelit de soare şi de stele, de nouri, de ploi,
Dintre anotimpuri, toamna m-a ales, să îi cânt
Căderea ...ca o ramă ce urmează al pânzei croi,
Eu robit mă las culorii şi-o pictez întru cuvânt

Şi în fiecare toamnă, gându-mi cântă în adânc
Către cel ce ţine-n palma-I, cu a Sa mărinimie
Tot ce cade, tot ce creşte şi împarte veşnic
Focul, ce-l aprinde cu o tainică scânteie...

09.10.2009