IZVOARELE DIN LUME...

Izvoarele din lume sunt pline de nămol
Se ne ferim de ele; provoacă boală, plagă
Cine din ele ia ajunge-va-n Şeol
Unde slujbaşii cu lanţuri grele-l leagă.

Izvoarele din lume, da, sunt atrăgătoare
Par dulci dar nu va trece mult
Şi vor apare efectele distrugătoare
Ce poartă amprenta regatului ocult.

Cine s-a dus să-şi vindece tristeţea
A fost manipulat de domnul lumii reci
La ele cel tânăr îşi stinge tinereţea
Şi-apoi se duce pe-ntunecatele poteci.

Izvoarele din lume dau ape poluate,
Şi au menirea să desfigureze-un caracter
De slugile infernului sunt administrate
Cei ce beau din ele, cu siguranţă, pier.

O, câtă necredinţă şi câtă-mpotrivire
Au cauzat acele ape pline de microbi
De-aceea, pretutindeni, vedem nelegiuire
Şi sunt atâţia ce-s patimilor robi...

De-aceea este plâns, tumult şi tragedie
Din ele curg lichide ce-nveninează vieţi
La început, bine-nţeles, dau comedie
Dar spre sfârşit omoară doruri, frumuseţi..

Ca să le afle, unii, scurmă...scurmă
Vai, câte dezbinări, atunci, apar!
Efectele nocive se văd numai la urmă
Când visele cereşti, din ei, dispar.

Dar este un IZVOR cu ape cristaline
Ce curge de la tronul cel ceresc
Este izvorul pur al stărilor divine
Şi nu-i atins de colbul pământesc.

Cine din el serveşte capătă iertare
De vina care taie în oase şi în gând
Şi-n ceasul când apare vreo-ncercare
Va birui ’nălţând spre Cer un cânt.

Izvorul e la cruce şi-L proslăvim pe-Acel
Ce a descins din gloria stelară
Să pună în fiinţele umane zel
De a călători spre mult-dorita Ţară.

Cine-nţelege rostul lui va merge,
Frecvent, să-şi pună-n vas balsam
Să poată orice pată a o şterge,
Să poată crede cum a crezut Avraam.

7 August, 2009