În adierea caldă ,cu ochii închişi, mă topeam,
Electrizant trecea prin mine fiecare pală
de vânt.
Ploua cu petale de trandafiri şi plângeam
Şi-n vântul cald auzeam fiecare petală
cântând.

Am deschis ochii:cerul albastru-mi zâmbea
Şi-un lan de grâu se întindea cât tot
pământul,
iar printre petalele de trandafiri se auzea,
din depărtări,cum soseşte călare,în tropot,
Cuvântul.

O,nu-i prea târziu Să-i simţi adierea...
E Duhul Lui ce încă-şi ridică trandafirii
din drum;
şi chiar dacă plouă ascultă-ţi menirea
şi-aruncăte-n vânt,în Vântul Trezirii!
Acum!