De-aş fi o floare în grădină
Cu mulţumire aş veni,
Căci peste mine-ai dat lumină
Şi apă pentru-a înflorii

Ţi-aş mulţumi căci mai creat
Să-mpart cu oamenii tandreţea
La cel sărac, la cel bogat,
Toţi să îmi vadă frumuseţea.

Floarea ce-ajunge dăruită
Duce alături şi iubirea,
Ea inimile le încântă
Domnul a pus în ea slujirea!

De-aş fi un firicel de iarbă
Crescut aproape de izvor
Ţi-aş mulţumi eu pentru apă
Tu Eşti a toate Creator,

De-aş fi copacul din pădure
Cu frunzele lui fluturând
Când vântul cu-a lui adiere
Ar da în mine-aş scoate-un cânt!

Un cânt de mulţumire Doamne
Căci printre crengi Ai trimis vântul,
Aruncând creanga care doarme
Pomul din nou să-şi ia avântul!

De-aş fi izvorul cel de apă
Ţi-aş mulţumi neîncetat,
Căci din izvor mulţi se adapă
Pentru drumeţ fiind însemnat,

Doamne nu sunt floare-n grădină
Nici iarba verde pe pământ,
Nu sunt copacul ce-n furtună
Crengile-şi legănă în vânt,

Nu sunt izvorul cel de apă
Care adapă pe drumeţ,
Dar sunt un om ce vrea să-nceapă
A-Ţi mulţumi că Eşti măreţ

Tu mi-ai dat gură să vorbesc
Şi ochi să văd eu frumuseţea
Eu pentru toate-Ţi mulţumesc
În toate Tu ai pus tandreţea.

02.11.2009gl