Zbuciumul meu

Am batut o data-n poarta, cerului cel mare
Si dorit-am sa-mi deschida usa de-ndurare.
Am batut in graba mare, prins de-al vietii val,
Si strigam cu disperare,-"Du-ma Doamne Tu la mal".

Am cerut ce se cuvine. Poate n-am cerut de-ajuns.
Orele erau straine, clipele fugeau de mine,
Fara un raspuns.

Cautam sa aflu calea dar era numai pamant.
Ostenit de alergare, invaluit in ceata mare,
Ma vedeam infrant.

-"Unde pot sa aflu pacea ca sa vina-n viata mea?
Nu vad zarea de lumina, nu am stare si odihna,
Povara este grea.

Doresc sa vina ajutorul si sa nu mai fiu hoinar,
S-apuc iar calea spre Domnul cu al dragostei Lui far".
Si tanjeam dup-al Sau har.

Ametit de alergare, cautam de zor,
Si doream sa ma ajute omul care-i muritor,
Dar mi-a ras in fata iute, batjocoritor.

-"Tu pe ce lume traiesti? nu vezi astazi golul?
Poti sa cauti cat doresti, astre-ntregi sa rascolesti,
Dar la toate de privesti, vei vedea zavorul.

Nu mai ai nici o nadejde, parasiti suntem aici.
Pamantul ce se roteste, timpul parca il opreste,
Vantul aspru-l biciuieste si-l apasa-n veci.

Nu e nimenea in stare, setea sufletului tau,
Ca s-o umple cu ardoare, de ce te ridici mereu?
Si astepti cu-ngrijorare, pe Domnul Dumnezeu?

Si nu vi la locul meu? unde-i pofta ca un rau:
Ochiul iata se infrupta, inima din piept e rupta,
Viata asta e facuta s-o ti in desfrau.

Hai si lasa azi cautarea, vezi ca nu-i nimic?
Cerul tace, nu-ti raspunde, strigi si iata nu te- aude,
Chemi si parca te strapunge al tacerii plic".

Si orbit ma tot duceam, tras de-al soaptei glas,
Sa ma opresc si eu doream, sa fac un popas.

Iar in ultimul moment, ma trezesc uimit
Cand venea cate-un torent si n-am mai zarit
Ma intreb nedumirit, -Doamne unde ai pierit?

Eu stiu ca in legea Ta am avut intrarea:
Pace a fost in viata mea, cu lumina lumina,
Facla ce ma intarea, avea izbavirea.

Oare ce-am facut cu ea, de n-am mai privit,
Nici o raza de lumina, nici un ajutor sa-mi vina,
Si tacut fara odihna eram nefericit.

Iar in multele-ntrebari, ce ma chinuiau,
Adancul fiintei mele, astepta, dorind sa-l spele,
Isus si sa ma indemne,-"Hai nu te lasa.

E o vreme de-ncercare, nu mai zabovi.
Dumnezeu cel sfant si mare, iti da barca de salvare,
Ca sa iesi din lumea mare, dar nu te opri.

M-ai avut la indemana, te-am ridicat pe brat.
Sa fi in slava divina, am iertat si a ta vina,
Si Cuvantul l-am lasat si iata ca te-am salvat.

Ai uitat dorul ce aveai? dragostea ce imi purtai?
Viata Mi-am dat pentru tine, ca in cer sa fi cu Mine,
Si cand voi veni-n curand, sa te iau de pe pamant.

De ce n-ai ramas statornic? de ce te-ai oprit?
Ai facut pactul cu cerul, nu mai lasa luciferul,
Sa te duca spre infernul, ce asteapta negresit.

Oare nu-mi cunosti iubirea? Sau Eu M-am schimbat?
Rana uite e aici, de ce m-ai respins mereu,
De ce cand de dragul tau, am dus si calvarul greu?

Am dat pretul cel mai mare,vino dar acum
Si sa lasi tot ce te leaga, pe acesta drum.
Caci Eu te primesc si dac-ai gresit,
Si pacatul cu al Meu sange sa-l sterg am dorit.

Caci pe culmea din Golgota, mainile Mi-am pus,
S-arat oamenilor calea, celor ce cauta salvarea,
Sa aduc tamaduirea si viata voastra sus".

Si prin glasul care-ntruna, atunci ma dojenea,
Am stiut ca este Domnul, Cel ce poate face totul.
Cel ce da cu mana-ntinsa, cu o dragoste aprinsa,
El ma tot chema.

Apoi ca o stea spre soare, ca un far stralucitor,
M-a luminat in noaptea mare si fata stralucitoare,
Ma privea cu dor.

Si n-am mai fost zbuciumat, totul s-a sfarsit.
Caci prin jertfa din Calvar, din nou m-a primit
Si s-a aplecat spre mine Domnul Isus chiar,
M-a ridicat in fata Lui si mi-a dat iertare-n dar.

Ce cu drag ma duc spre Domnul meu, cel plin de har.
Dumnezeu El sfantul poate, sa te scape, sa te poarte,
Spre marea de clestar.

Astazi de te zbati in chin, plange si te roaga.
Domnul Isus cu-ndurare iti da Mana de salvare,
Si-ti iese-n intampinare, iubitor si bun.

Eu cu drag ii multumesc, jertfa Lui cea mare,
M-a facut azi fericit si cu Domnul, mantuit.
Am dorit, sa uit amarul,
Si mi-a lasat in suflet harul.

Amin