Îmi amintesc,
nu se-ntâmplase încă,
în altă viaţă, dincolo de timp,
prin altă vrere, lege şi poruncă,
eu devenisem baobab din ghimp.
pe crengi afile muguri de lumină
ardeau în candelabre îngereşti.
era o dezlegare cristalină
din mreaja neputinţei omeneşti.
aripi spontane îmi creşteau din suflet
iar sufletul era de alabastru.
un zbor prin veşnicie mi-era umblet
şi-n ochi aveam o trâmbiţă şi-un astru.
când l-am văzut pe Cel ce mă salvase
m-am prăbuşit cu faţa în topaze...
frumos de tot surprins momentul prabusirii in fata Domnului Isus
continuati cu tot sufletul pentru slava Lui.