Iertarea descatuseaza



Mânia... supărarea... peste noi vin uşor,
La iertare ne lăsăm înduplecaţi mai greu.
Şi-o râvnim cu toţii, cu atât de mult dor...
Vrem s-o primim, dar când s-o dăm, ne e greu!

Mânia... adulmecă uşor firescul eu.
Şi supărării îi dă iute un veşmânt.
Iertării... îi punem piedici mai mereu,
Uitând de-al iertării veşnic legământ.

Iertarea te descătuşează, să poţi să zbori.
Şi totuşi s-o dai... îţi vine nespus de greu!
De-ai purta-o cu tine din zori până-n zori,
Ai cunoaşte adânc, cât de bun e Dumnezeu.

Iertarea... ne eliberează de robie,
Aşează pacea sfântă în sufletul tău.
Cerul se deschide larg spre veşnicie...
Şi nu mai găseşte la tine, sălaş... cel rău.

Soarele iubirii... te călăuzeşte,
Razele Lui calde... blânde... te-nsoţesc.
Duhul Sfânt... adesea... gingaş îţi vorbeşte...
În ascultare... darurile se-nmulţesc.

Amin!