Credinta de copil

“un miracol”



Ce dor nespus in piept incepe ca sa bata
Caci intristarea si durerea din inima de tata,
Razbate catre altii ce nu pot sa-nteleaga
Dece se-ntampla asta ? Cand taina se dezleaga ?

Copiii stau si-asculta, parintii cand vorbesc…
Le-aude-nduiosarea si-n framantari traiesc.
- Ce am pute sa facem durerea sa se curme?
Caci pentru noi se zbat necazul sa-l alunge.

Unul din noi este bolnav, dar ce sa faca oare ?
Boala nu o pot vindeca si prinsi de disperare,
Vorbesc despre-“un miracol” de-ar fi de undeva
Micutul nost bolnav acuma, sa-l poata vindeca.

Dar tresarind fetita zise: - O, stai acum o clipa !
Stranse-se ea ceva banuti si-acuma-i prea grabita,
La farmacie alearga-ndata cu sufletul la gura
Sa cumpere de-acol “miracol”, intra acum singura...

Si-acum despre durere cu lacrimi povestea
Crezand ca un miracol sa cumpere putea
S-ajute pe-al ei frate sa fie azi salvat
Astfel dragostea toata pentru cel mic si-a dat.

Dar farmacistu ‘ntreaba, aicea vre-o minune…?
Nu vindem, nu avem; fetitei el ii spune.
- “Dar am venit cu banii, ca marfa s-o platesc
Te rog sa-mi dai “minunea” ca tare ma grabesc”.

Discutia fetitei surprinde pe intrat,
Si el, ca farmacistul ramane-acum blocat.
- “Dar ... ce fel de miracol”?, barbatul a-ntrebat ...
“ Ce are el nevoie ... sa fie vindecat ? “

“Nu stiu !” Fata raspunde si lacrimi curg pe-obraz
Avea doar “un dolar si unsprezece centi” , sa iasa din necaz …
“Este de-ajuns” raspune omul si cu fetita a plecat,
Sa vada fratiorul ei bolnav, pentru a fi salvat.


Ajungand privi baiatul. Internand l-a ajutat.
Fara sa primeasca banii, imediat l-a operat,
Caci doar el era chirurgul, fetita a observat
Astfel vede un “miracol” caci copilul e salvat.

Fratilor, povestea asta e povestea ta si-a mea.
Necredinta, neascultarea pe Tatal il necaja.
Starea ta si-a mea copile era greu de suporatat
Astefl, pe Isus trimite sa ne scoata din pacat

Noi L-am rastignit pe Cruce, astea-s banii ce I-am dat.
In “miracolul cel mare” cine crede e salvat.
Caci chirurgul ce-opereaza este Dumnezeu ‘naltat,
Care cheama omenirea fiindca-I bun, drept si bogat.

Fiindca vrea s-aduca pacea pentru sufletul trudit,
De boale si de pacate chiar de pofte mistuit
Ca sa nu ajunga-n iadul si in focul pregatit,
Pentru diavol si urmasii ce harul au risipit.

Crede-n Dumnezeu acuma, crede-n Fiul cel iubit
Crede ca prin Duhul Slavei chiar in Rai vei fi primit
Crede ca fetita ceia ce pe medic l-a ‘ntalnit
Crede-L pe Isus acuma de vrei sa fi mantuit.

Crede, rabda si iubeste daca vrei sa fi salvat
Nu mai amana, primeste-L daca vrei sa fi iertat.
Harul indurarii Sale peste noi s-a revarsat
Crede si primesti acuma sansa vietii, “trai schimbat”.

Amin. . 4.10.2008
Petru Coman
Petrosani


Am scris aceste versuri dupa ce am citit articolul
CREDINTA DE COPIL din cuvantul Adevarului numarul 10 din octombrie 2008. Slava Domnului.