Scrisoare pentru soţia mea
22.11.2009 (1.Petru 3:1-12)

Aştern smerit, cu frică-n suflet
O slovă scrisă-n vremi de ceaţă
Umil, neprihănit în umblet
Vin către tine, scumpă soaţă:

Supusă, plină de-ndurare,
Destoinică şi temătoare,
Plină de har - eşti ca o floare,
Soţia mea cea iubitoare.

Tu, dulce binecuvântare,
Aduci în casă numai soare
Prin sfânta, simpla ta purtare,
Prin pocăinţă, cumpătare.

Tu, suflet blând, plăpând şi tandru,
Ce zămisleşti al vieţii rod,
Tu, vezi în mine copilandru’
Şi două vieţi făcute nod.

Podoaba ta e casa noastră
Şi-al tău stăpân e doar Hristos,
Averea ta-i privire-albastră
Scăldată-n Cartea-cu-Folos.

Eu, înţelept te ţin în mână
Prin focul vieţii, ca pe-un vas
Umplut cu rugăciune sfântă,
Pe Calea strâmtă, pas cu pas.

Noi suntem unul întru Domnul,
Şi Pacea Domnului iubim,
Isus ne e ocrotitorul
Şi noi prin fapte Îl Slăvim!

Prin milă, har şi pocăinţă,
Prin fapte bune şi-nfrânări,
Noi stăruim în biruinţă
Şi-aducem binecuvântări!

Creştini suntem, iubită soaţă,
Şi-n mântuire vom fi doi
Uniţi prin Isus şi-a lui viaţă
Pusă pe cruce pentru noi!
Amin!