Ai fost tare pân' la capat
Eu n-am plecat de linga tine,
Cind oameni rai te-au urmarit.
Te-am sprijinit cind pentru Mine
Te-au umilit si schingiuit.
Privea atunci intreg alaiul,
De ingeri care pregatiti,
Sa intervina-n cazu-n care,
Ce-i rai se cred nebiruiti.
Si-Am vrut sa vada-ntreg Pamintul ,
Ca tu erai copilul Meu,
Ti-Am ridicat atunci credinta,
Biruitor cu Dumnezeu.
Legat in lanturi pentru Mine,
Cu fata neagra de batai,
Intregul Iad credea ca vine
O lepadare de ai tai.
Dar ai fost tare pi-n la capat
Cununa vei primi in cer,
Insa nu si lepadatul,
Care-a cedat cind i-a fost greu.
Aceasta poezie se refera la martirii credintei, cei care au fost in inchisorile comuniste, unde au fost umiliti si schinjuiti pentru credinta lor in Domnul Isus. NU se refera la suferintele Domnului pentru noi. In strofa a treia am corectat (Si-am cu Si-Am) doar asa se intelege ca vorbeste Dumnezeu. Multumesc pentru comentariu si Dumnezeu sa va binecuvinteze.