Aceasta poeyie e a doua mea poeyie scrisa anul acesta in luna mai luna in care am scris 21 de poezii, dar aceasta desi initeal doream sa fie o poezie laică în timp ce am scris mă gândeam la cât de mult ar iubi un înger păzitor o fiinţă ce ia fost dată să o păzeasă. În ultima strofă e dovada de dragoste absolută pe care un om sau un înger ar putea să o dăruiască unui om. Câţi oameni dacă ar primi în dar de la dumnezeu nemurirea şi la un momentdat având certitudinea că e nemuritor ar accepta ca el să moară pentru ca alt om să nu cunoască moartea?. Dacă ar accepta sigur nu va aştepta să primească nimic în schimb nici măcar să îi multumească pentru jertfa supremă. Mesajul meu principal în această poezie este " atunci când dăruiţi ceva unui om nu căutaţi o răsplată ci căutaţi să aduceţi o bucurie acelui om "