ÎN SUFLETUL ÎNTINERIT...

În sufletul întinerit
De pacea tainică din Slavă
Speranţe noi s-au cuibărit
Şi nu mai e ca o epavă
Acuma cântă noi cântări,
E optimist în întristări.

Acuma nu se lasă dus
De orice vânt de-nvăţătură
Căci a primit de la Isus
Un ideal şi o măsură
În tot ce face şi ce zice
Al Lui Cuvânt vrea să-l aplice.

A fost odată-mbătrânit
Fără Lumină, fără vlagă
Mereu, mereu era mâhnit
Căci nu putea să înţeleagă
De ce în lume e trădare
Şi-aşa de multă iritare.

A fost o vreme când voia
S-acumuleze cunoştinţe
Dar harul nu îl cunoştea
Trăia doar crunte neputinţe
Era în bezna derutării,
În gheara crudă a frustrării.

Dar a sosit un ceas solemn
Când a întinerit deodată
Căci i-a făcut Mesia semn
Spre viaţa cea înmiresmată
Şi n-a mai vrut himera lumii
Nici starea grea a-ntinăciunii.

Cu cei ce plâng, acum, el plânge
E-alături de cei oropsiţi
Dogoarea nu îl poate frânge,
I-alină pe cei părăsiţi,
Îmbrăţişează sacrificiul,
Respinge ura, pleava, viciul...

Acum deschis e la mesaje,
La revelaţii şi chemări
Când asaltat e de miraje
Cântă din sfintele cântări
Nu se mai lasă dus de valul
Ce-i poate stinge idealul.

În sufletul întinerit
De pacea tainică, cerească
Divine simţuri au venit
Şi poate-acuma să iubească.
E sigur de răscumpărare,
Produce doar mărgăritare.

12 Octombrie, 2009