Privesc spre Tine, chiar din grea durere
şi ştiu că Tu mă vezi şi poţi s-ajuţi
credinţei mele slabe, austere
să–mi desluşească îngeri nevăzuţi.

Te am pe Tine, marea mea avere,
de n-ai fi Tu am fi etern pierduţi.
Privesc spre Tine chiar din grea durere
şi ştiu că Tu mă vezi şi poţi s-ajuţi.

Pe drumul meu am ne-ncetat bariere
să-mi facă paşii leneşi, abătuţi
şi chiar oţet amestecat cu fiere
de sorb călcând pe spinii mulţi crescuti

privesc spre Tine, chiar din grea durere.