DORUL ŞI URÂTUL
(pentru fiica mea Iuliana)
Gheorghe Calbău
Să astâmpăr eu urâtul
Mă sfătui cu Isus sfântul
Şi aşa face-ţi şi voi
Cei plecaţi de lângă noi

Să astâmpăr dragă dorul
Rog mereu mântuitorul
Tot aşa face-ţi şi voi
Sub tavanul cu nevoi

Ca să potolesc durerea
Depun zilnic cererea
Tot aşa face-ţi copii
Voi plecaţi kilometri, mii

Ca să sting din sân tot jarul
Mă sfătui cu cel cu harul
Tot aşa face-ţi şi voi
Şi de face-ţi, nu mă îndoi

Fiindcă doru-i boală grea
Ca un cancer draga mea
Urâtu-i ca şi o ciumă
Ce în inimă mă scurmă

De nu-l chem pe Dumnezeu
Vai şi amar mă prefac eu
Şi toţi afectaţi de dor
Chinuiţi sunt până mor

Urâtul şi doru-adună
Griji sub soare şi sub lună
Şi imagini pe pământ
De le pipăi, nu mai sunt

Să le împrăşti mă închin
Şi în rugăciuni îi ţin
Şi pe cei ce-mi aparţin
Şi la tine dragă vin

Şi cu gândul meu de tată
O iubită scumpă fată
Să-ţi astâmpăr dragă dorul
Prin Isus Mântuitorul

Şi te sfătui dacă vrei
Un sfat bun ca să-l mai iei
De la mine cel urât
Chiar de mine pe pământ

Judecăţi îmi fac pe sine
În aceste dure zile
Ce-am pierdut anii frumoşi
Ce fusese sănătoşi

Fără pete şi fisuri
Pe când astăzi peri suri
Ce s-au lăstărit în barbă
Şi regret de viaţă oarbă

Dar ca punct de zidărie
Chem pe acel din veşnicie
Să îmi dea şi amnistie
Pe această bătrână glie

Şi să pun capăt la dor
Pe genunchi, iar mă cobor
Dau pruncii în mâna tatei
Celui sfânt din cele înalte

Şi în mâna lui Hristos
Dau copiii aici jos
Să le poarte grijă sfântul
Să alunge tot urâtul

Că urâtu-i boală dură
Şi le face viaţa sură
Tuturor de pe pământ
Ce în doruri rele sunt

Şi acum când vremea vine
Să mă prindă iar pe mine
Şi un dor pe lângă ele
Şi la mii de doruri grele

Însă leacu-i cel de sus
Prin acel din cer îi dus
Dându-i totul la picioare
Şi din sânul ce mă doare