L-am cunoscut pe Tatal si Fiul Sau, Isus

Tarandu-ma prin colb, jos pe pamant,
de-atatia ani olog, ma simt murdar si-nfrant
nu mai am niciun pret si nimeni n-ar mai da
macar impresia c-ar vrea, sa fie-n preajma mea…

miroase greu in jurul meu,
ma simt atat de singur, n-am cum sa ma mai mint
c-as mai putea sa fiu ca de demult,
cu prieteni multi in preajma-mi,"un cineva”-n tumult.

Cu munca, greu de tot, tarat pe coate
ajunsei la Betezda…deci se poate!
Imi licari in minte-oftat suspinul,
adanc strapuns prin suflet, cautand cu greu alinul.

Si-ntins pe rogojina zdenturoasa
cu ochii pironiti, priveam prin ceata cea mai deasa
sa vad eu, primul, apa tulburata
de ingerul, cica din cer trimis de-un vesnic Tata? ! ?

- De-un Tata? Ar putea sa fie
acolo sus, departe-n vesnicie,
un Tata-al meu, de mine sa ii pese?
- Oi fi-n vreun plan al Sau?... prea multe-s ne-ntelese…

In framantarea mea, cu ochii-n scaldatoare
Ceva parca simtii, o umbra calatoare
Se-opri deasupra mea si clar, cu-n glas duios
Ma intreba soptit: “vrei sa fii sanatos?”

-O! ! ! n-am pe nimeni Doamne, sa ma impinga-n apa
si pana ma tarasc, ocazia imi scapa
Sunt singur, n-am pe nimeni, nici nu mai stiu de cand,
Incerc fara de sansa si iar m-asez la rand…

O! ! ! n-am pe nimeni Doamne, repet scancit durerea
Cand umbra cea straina rosti puternic vrerea
Cu vocea-i de porunca, parca-i stateam in drum.
“-Ridica-te, ia-ti patul si umbla chiar acum! “


Indata am sarit, n-aveam cum sa NU pot!
Porunca lui fu lege! Nici gand sa mai socot
Sau sa incerc macar sa dau clipitei sens,
Doar stateam in picioare! Simteam un har imens



…priveam in jur uimit…ologii, si-orbii, ciungii toti,
Uscati si paralitici, pareau ca niste morti
Si sfredeleau cu ochii spre apa linistita.
Nici urma de schimbare…parea incremenita.



Doar eu putui sa plec din trista scaldatoare
Si NU tarat prin colb, ci tantos, pe picioare!
A fost intaia data la templu cand m-am dus
L-am cunoscut pe Tatal si Fiul Sau, Isus

3.01. 2010